Dolmen (fr. dolmen, cf. celt. tolmen – masă de piatră) este un monument funerar megalitic, alcătuit dintr-o piatră plată așezată orizontal pe două sau mai multe pietre verticale, acoperind o cameră sepulcrală.

În afară de construcțiile singulare (Keriaval/Carnac, Mane-Groh din Franța), cu sau fără coridor de acces, compartimentate sau cu transept, există și unele dolmene care se prelungesc de-a lungul a mai multor zeci de metri, formând așa-numitele „alei acoperite” (în francezăallées couvertes; în englezăgallery grave), așa cum este marele dolmen de la Antequera, în Andaluzia (Spania). Aceste morminte monumentale, utilizate în Rusia, Asia și în Europa de vest și nord-vest, erau de multe ori ridicate în vederea înhumărilor colective, cel mai adesea ale mai marilor vremii, din mileniile V - II î. Chr.^[1]

Cuvântul din românădolmen este un împrumut din francezădolmen^[2], care, la rândul său, provine din cuvintele din bretonă taol, tol: „masă” și men: „piatră”.^[3]

• Albert Dauzat, Jean Dubois, Henri Mitterand, Nouveau dictionnaire étymologique et historique par..., quatrième édition revue et corrigée, Librairie Larousse, Paris, 1977. ISBN 2-03-020210-X
• Ioan Oprea, Carmen-Gabriela Pamfil, Rodica Radu, Victoria Zăstroiu, Noul dicționar universal al limbii române, Ediția a doua, Editura Litera Internațional, București-Chișinău, 2007. ISBN 978-973-675-307-7
• Salvatore Piccolo, Ancient Stones: the Prehistoric Dolmens in Sicily, Thornham (UK), Brazen Head Publishing., 2013.

• Menhir