Egoismul (din limba franceză: égoisme) este trăsătura morală care reflectă preocuparea pentru interesele personale, în dauna intereselor personale ale altora. Egoismul este o filosofie care se ocupă de rolul sinelui sau al ego-ului ca motivație și scop al propriei acțiuni. Diferite teorii ale egoismului cuprind o gamă de idei disparate și pot fi clasificate, în general, în variante descriptive sau normative.[1] Varianta descriptivă concepe egoismul ca o descriere factuală a motivațiilor umane. Varianta normativă propune ca oamenii să fie motivați astfel, indiferent de ceea ce le motivează în prezent comportamentul.
Egoismul se manifestă prin dragoste exagerată de sine,[2] Antonimul pentru egoism este altruism.
Note
[modificare | modificare sursă]Bibliografie
[modificare | modificare sursă]- Twilight of the Idols, Friedrich Nietzsche Penguin Classics; Reissue edition (15 februarie 1990), ISBN 0140445145
- The Evolution of Cooperation, Robert Axelrod, Basic Books, ISBN 0-465-02121-2
- The Selfish Gene, Richard Dawkins (1990), second edition—includes two chapters about the evolution of cooperation, ISBN 0-19-286092-5
- The Virtue of Selfishness, Ayn Rand, ISBN 0451163931
