Partidul Popular Creștin Democrat (în maghiarăKereszténydemokrata Néppárt, [ˈkɛrɛsteːɲdɛmokrɒtɒˈneːpːaːrt], KDNP [ˈkaːdeːɛmpeː]) este un partid politic de dreapta conservator din Ungaria.^[2][7] Este partenerul oficial de coaliție al partidului Fidesz, dar este considerat de mulți ca un partid satelit al Fidesz.^[8][9] Partidul nu a fost capabil să intre în parlament pe cont propriu încă din anii 1990 (ultima dată reușind asta în 1994), așa cum nu a fost capabil să treacă de pragul electoral de 5% din voturi. Fără Fidesz, sprijinul pentru formațiune acuma este suficient de redus cât să nu poate fi măsurat,^[10][11][12] și chiar și un politician proeminent al Fidesz, János Lázár, a declarat că Fidesz nu consideră guvernul ca fiind o coaliție.^[13]

Partidul a fost fondat sub numele de KDNP la 13 octombrie 1944 de către oameni de stat, intelectuali și clerici catolici maghiari și a fost succesorul Partidului Unit Creștin de dinainte de război.^[14] Printre fondatori s-au numărat episcopul Vilmos Apor, Béla Kovrig (președintele Universității din Cluj-Napoca), László Varga, contele József Pálffy, etnograful Sándor Bálint și jurnalistul politic István Barankovics. A fost o ramură a Mișcării Populare Sociale Catolice (KSzN), o organizație civilă. La începutul anului 1945, Barankovics l-au ales secretar principal.

Noul KDNP s-a bucurat de doar patru sau cinci luni de semi-legalitate spre sfârșitul celui de-Al Doilea Război Mondial. La sfârșitul războiului, autoritățile postbelice, dominate de comuniști, au refuzat să-l legalizeze sau să-i permită să funcționeze în continuare. În ciuda încercărilor lui Varga și Barankovics, li s-a refuzat permisiunea oficială de a funcționa și de a participa la alegeri. Unii dintre fondatorii partidului, inclusiv Varga, au fost închiși timp de câteva zile de către detașamente ale Partidului Crucilor cu Săgeți.

Între timp, unii membri ai partidului spuneau că Barankovics a cedat prea mult autorităților influențate de comuniști în schimbul a prea puțin, iar fricțiunile dintre două facțiuni creșteau: aripa stângă socialistă și creștină, condusă de Barankovics, și aripa dreaptă și conservator-clericală, condusă de confidentul lui József Mindszenty, József Pálffy. Aripa stângă a câștigat o ascensiune tot mai mare în partid, iar pe 8 mai 1945, Barankovics l-a înlocuit pe Pálffy în funcția de președinte. Partidul și-a schimbat numele în Partidul Popular Democrat (DNP), în timp ce un grup condus de Pálffy a fondat un nou partid numit KDNP, care, însă, nu a reușit să rămână legal într-o atmosferă de influență sovietică crescândă. Alegerile din 1947 au văzut DNP terminând pe locul doi în votul popular, câștigând 60 din cele 411 locuri.^[15]

DNP era o organizație democratică și anticomunistă. În 1949, Mátyás Rákosi i-a cerut lui Barankovics ajutorul liderilor partidului în procesul înscenat împotriva cardinalului Mindszenty, care era deja bolnav în închisoare. Barankovics a refuzat și, abandonându-și partidul, a fugit în Austria cu mașina unui diplomat american. Mulți oameni i-au urmat exemplul; alții au fost închiși de comuniști. Partidul a fost ulterior dizolvat în ianuarie 1949.^[16]

KDNP este un partid creștin-democrat conservator, de dreapta. Este bine cunoscut în Ungaria pentru poziția sa tradiționalistă față de căsătorie, antiavort și antiimigrație, iar reprezentanții săi au votat împotriva Tratatului de instituire a unei Constituții pentru Europa, deoarece acesta nu făcea referire la moștenirea creștină a Europei, deși partidul nu se consideră eurosceptic.^[24] Partidul pune accent pe valorile tradiționale în chestiuni precum avortul, dreptul familiei, educația și rolul bisericii mai mult decât Fidesz, care adoptă o poziție mai seculară.^[25]

KDNP a susținut mult timp restricția severă privind cumpărăturile de duminică („duminica liberă”, cum au numit-o) pe motivul valorilor creștine. Parlamentul a votat asupra acestei chestiuni pe 14 decembrie 2014,^[26] iar legea a intrat în vigoare pe 15 martie 2015^[27] (o duminică în care magazinele ar fi fost oricum închise, ziua fiind sărbătoare legală în Ungaria). Opinia publică a fost predominant împotriva deciziei. Trei sondaje realizate în primăvara anului 2015 au înregistrat o opoziție de 64% (Szonda Ipsos), 62% (Medián) și 59% (Tárki). Până la sfârșitul lunii mai, potrivit unui sondaj realizat de Medián, 72% dintre cei chestionați nu au fost de acord cu noua lege, chiar și majoritatea alegătorilor Fidesz-KDNP fiind împotriva acesteia.^[28] Partidele de opoziție și persoanele private au încercat de mai multe ori să inițieze un referendum public. Până în noiembrie 2015 existau 16 astfel de încercări, dar niciuna dintre ele nu a fost aprobată, din diverse motive birocratice,^[29] până când, la începutul anului 2016, una dintre aceste încercări, inițiată de Partidul Socialist Maghiar, a avut în sfârșit succes. Guvernul, în loc să fie forțat să organizeze referendumul (ceea ce ar fi putut fi interpretat ca un succes uriaș pentru partidul de opoziție, chiar dacă legea a fost contestată și de majoritatea alegătorilor Fidesz), a ridicat interdicția în aprilie 2016.^[30]

• Site web oficial