Etimologie
Din franceză arbitre.
Pronunție
- AFI: /ar'bi.tru/
Substantiv
| Declinarea substantivului arbitru | ||
| m. | Singular | Plural |
| Nominativ-Acuzativ | arbitru | arbitri |
| Articulat | arbitrul | arbitrii |
| Genitiv-Dativ | arbitrului | arbitrilor |
| Vocativ | arbitrule | arbitrilor |
- persoană, organizație instanță aleasă sau desemnată pentru cercetarea și rezolvarea unui litigiu.
- persoană însărcinată să conducă desfășurarea unei competiții sportive.
Cuvinte derivate
Traduceri
Traduceri
Anagrame
Referințe
- DEX '98 via DEX online