Tatăl Robert Federer de origine elvețiană și mama Lynette Du Rand născută în Africa de Sud, jucători de tenis amatori la un club local din Basel, l-au învățat de mic pe Roger cu racheta și mingea de tenis. Roger are o soră mai mare, pe nume Diana. Vorbește fluent germană, engleză, franceză și italiană. În timp ce participă la Olimpiada de vară de la Sydney 2000 a cunoscut-o pe Mirka Vavrinec. Cei doi au rămas nedespărțiți și în 11 aprilie 2009 s-au căsătorit. Din 23 iulie 2009 au două fete gemene, Myla Rose și Charlene Riva. În 2014, Federer devine din nou tată de gemeni, de data aceasta de băieți:Leo și Lenny.

Principala realizare a lui Roger Federer ca junior a fost câștigarea turneului de la Wimbledon în anul 1998, atât la simplu, în fața lui Irakli Labadze^[9], cât și la dublu împreună cu Olivier Rochus în fața echipei compusă din Michaël Llodra și Andy Ram.^[10] Tot în 1998 a jucat finala americană de Mare șlem la juniori pe care a pierdut-o în fața lui David Nalbandian și a câștigat prestigiosul turneu de juniori Orange Bowl unde l-a învins pe Guillermo Coria.^[11] A terminat anul 1998 pe locul 1 mondial la juniori.

Roger Federer și-a început cariera de jucător profesionist de tenis în anul 1998 la vârsta de 17 ani.Primul turneu la care a participat a fost Gstaad, unde a pierdut în prima rundă în fața lui Lucas Arnold Ker ^[12] Prima finală a venit în Openul Marsiliei,în 2000, unde a pierdut în fața conaționalului său Marc Rosset .^[13] .În 2001,reprezentând Elveția alături de Martina Hingis, a câștigat turneul de dublu mixt Cupa Hopman din Australia.^[14] Prima victorie într-o finală ATP a venit în 2001 la turneul în sală, din Milano, unde l-a înfrânt pe Julien Boutter.^[13] În 2001, Federer s-a calificat în primul sfert de finală de Mare șlem la Roland Garros, ajungând în aceeași fază a competiției și la Marele șlem de la Wimbledon după victoria în fața campionului "en-titre" Pete Sampras.^[13] Cea mai prestigioasă finală în care s-a calificat în această perioadă a fost finala de turneu Master 1000 de la Miami din 2002,unde a pierdut în fața lui Andre Agassi.^[15] Tot în anul 2002, Federer a câștigat primul său turneu Master 1000,la Hamburg pe zgură, în fața lui Marat Safin; această victorie l-a adus în top 10 ATP.^[15] În perioada 1998-2002 Federer a jucat 10 finale ATP dintre care a câștigat 4, și 6 finale ATP la dublu dintre care a câștigat 4.

În 2003, Federer a câștigat primul său titlu de Mare șlem la Wimbledon, după victoria din finală, în fața lui Mark Philippoussis.^[16] Prima și singura victorie la dublu în turneele de Master 1000 a lui Federer a venit în turneul de la Miami alături de Max Mirnyi.În turneul de Master 1000 pe zgură de la Roma a ajuns până în finală, unde a pierdut în fața lui Félix Mantilla.^[16] În total în anul 2003 a jucat 9 finale ATP dintre care a câștigat 7.^[16] La sfârșitul anului a câștigat pentru prima dată finala de la Turneul Campionilor în fața lui Andre Agassi.^[16]

În 2004 Federer a câștigat 3 turnee de Mare șlem.Primul în Australia împotriva lui Marat Safin apoi își apără titlul de la Wimbledon în fața lui Andy Roddick pentru ca mai târziu să câștige Mare șlem de pe continentul american, învingându-l în finală pe Lleyton Hewitt.^[17] Tot în acest an, Federer a câștigat 3 turnee de Master 1000.Unul pe zgură de la Hamburg și două pe ciment, la Indian Wells și în Toronto, Canada.^[17] La sfârșitul anului Federer a câștigat pentru a doua oară consecutiv Turneul Campionilor de la Houston în fața lui Lleyton Hewitt.^[17]

În 2005, Federer pierde meciurile de semifinală la Marele șlem Australian în fața lui Marat Safin și la Roland Garros învins de Rafael Nadal^[18], câștigă în schimb turneul de la Wimbledon cu victorie în finala asupra lui Andy Roddick și Marele șlem disputat în S.U.A., învingându-l pe Andre Agassi ^[18] Pe lângă turneele de Mare șlem, Federer iese victorios în turneele de Master 1000 de la: Indian Wells, Miami, Cincinnati pe ciment și la Hamburg pe zgură. Tot în 2005 câștigă turneele de ATP 500 la Dubai și Rotterdam.^[18] Ajunge în finala Turneului Campionilor dar pierde în fața lui David Nalbandian în finală.^[18]

În 2006, Federer câștigă turneul de Mare șlem de la Melbourne, Australia în fața lui Marcos Baghdatis, pierde în finala de la Roland Garros în fața lui Rafael Nadal și reușește să își apere titlurile de Mare șlem din anul precedent de la Wimbledon și U.S. Open cu victorie în fața lui Rafael Nadal și respectiv Andy Roddick.^[19] Pentru al doilea an consecutiv Roger Federer câștigă 4 turnee de Master 1000 și pierde alte două finale. Pe parcursul anului câștigă turneul de ATP 500 de la Tokio iar la sfârșit câștigă pentru a treia oară Turneul Campionilor disputat de această dată la Shanghai.^[19]

Intervalul 2004-2006 a reprezentat o perioadă de 3 ani de dominare categorică a circuitului profesionist de tenis din partea lui Roger Federer;cu 247 de victorii și doar 15 înfrângeri, Federer a câștigat 95% din meciurile jucate fiind învins doar de 9 jucători diferiți.

În 2007, Federer dispută toate cele 4 finale de Mare șlem,câștigând trei dintre acestea.A câștigat turneul de Mare șlem de la Melbourne în fața lui Fernando González, turneul de la Wimbledon contra lui Rafael Nadal și turneul de Mare șlem din Statele Unite în fața lui Novak Djokovic. La Roland Garros pierde finala în favoarea lui Rafael Nadal.^[20] Pe parcursul anului a jucat 5 finale de Master 1000 din care a câștigat 2, la Hamburg și Madrid.^[20] Câștigă pentru a patra oară turneul de ATP 500 de la Dubai și la sfârșitul anului, tot pentru a patra oară câștigă Turneul Campionilor disputat la Shanghai.^[20]

În 2008, Federer a câștigat un singur titlu de Mare șlem în Statele Unite contra lui Andy Murray, a jucat două finale, la Roland Garros și Wimbledon pe care le-a pierdut în fața lui Rafael Nadal și semifinala la Turneul Australian pierdută în fața lui Novak Djokovic.^[21] Federer a pierdut în turneele de Master 1000 pe zgură de la Monte Carlo și Hamburg în fața lui Rafael Nadal și a câștigat turneul de ATP 500 din Basel.La dublu, Federer și Stanislas Wawrinka au câștigat medalia de aur la Olimpiada de Vară din China.În 2008 Federer a pierdut poziția de lider al clasamentului ATP după 237 săptămâni consecutive, între 2 februarie 2004 și 17 august 2008.

În 2009, Federer dispută pentru a treia oară toate finalele de Mare șlem din sezon.Câștigă pentru prima dată turneul de la Roland Garros învingându-l în finală pe Robin Söderling și pentru a șaptea oară turneul de la Wimbledon după ce îl învinge pe Andy Roddick.^[22] În celelalte două finale Federer pierde în fața lui Rafael Nadal la Melbourne și în fața lui Juan Martín del Potro la Turneul American.^[22] Tot în 2009 Federer câștigă două turnee de Master 1000 , unul la Madrid pe zgură în fața lui Nadal și altul pe ciment în Cincinnati contra lui Djokovic.În acest an,prin victoria de la Roland Garros Federer a obținut Marele șlem al carierei și după victoria de la Wimbledon a depășit numărul maxim de titluri de Mare șlem deținute vreodată de un jucător din turneul masculin (14-Pete Sampras).^[22] La sfârșitul anului a terminat ca lider al clasamentului ATP pentru a cincea oară.

În 2010, Federer a câștigat turneul de Mare șlem din Australia, de la Melbourne, după ce l-a învins în finală pe britanicul Andy Murray.^[23] A pierdut semifinala de la Marele șlem American în fața lui Novak Djokovic iar la Rolland Garros și Wimbledon a fost eliminat în faza sferturilor de finală. Pe parcursul acestui an a ajuns în patru finale de Master 1000 dintre care a câștigat doar una pe cimentul din Cincinnati.Pe sfârșitul anului a câștigat turneul de ATP 500 din Basel și finala din Turneul Campionilor desfășurat la Londra învingându-l pe Rafael Nadal.Cu această ultimă victorie a anului Federer a atins 66 de turnee câștigate în carieră, plasându-se pe locul 4 între Pete Sampras(64) și John McEnroe (77) în același timp egalând recordul lui Pete Sampras și Ivan Lendl de 5 victorii în Turneul Campionilor.

În 2011, chiar dacă nu câștigă niciun turneu de Mare șlem, Federer termină sezonul calendaristic de tenis în forță, câștigând trei turnee desfășurate pe suprafețe acoperite: turneul de la Basel, Masters-ul de la Paris și al șaselea trofeu la Turneul Campionilor (un nou record în Open Era). Termină anul pe locul 3 în circuitul ATP.

În 2012, Federer are un sezon excelent, atingând penultimul act la Australian Open, câștigând turneul de la Dubai pentru a cincea oară în cariera sa și masters-ul de la Indian Wells pentru a patra oară. Câștigă apoi masters-ul de la Madrid (desfășurat pentru prima oară pe zgură albastră), pierde în semifinală la Roland Garros, în fața lui Djokovic, dar câștigă turneul de la Wimbledon, după ce trece în semifinală de Djokovic și în finală de Andy Murray, egalând totodată recordul lui Pete Sampras de șapte turnee de Mare șlem câștigate pe iarba londoneză. După semifinala cu Djokovic revine pe locul 1 în lume, depășind și recordul de 286 săptămâni în fruntea clasamentului mondial, record deținut până la acea oră de Sampras. După aproape o lună de la finala de la Wimbledon, îl înfruntă din nou pe Andy Murray pe iarba londoneză, în finala Jocurilor Olimpice, dar pierde acest meci, fiind vădit afectat de semifinala epuizantă de 4 ore și 26 de minute câștigată în fața lui Juan Martin del Potro. Federer câștigă în 2012 și finala de la Cincinnati, după ce îl învinge fără drept de apel pe Djokovic, cu 6-0, 7-6(9-7), primul set durând doar 20 de minute. Djokovic își ia revanșa în finala de la Turneul Campionilor, învingându-l pe Federer după două seturi foarte disputate: 7–6(8–6), 7–5.

În 2013, Federer a întâmpinat dificultăți din cauza durerilor de spate, în special în lunile martie și iulie. Aceste probleme au cauzat și căderea de pe locul 2 pe locul 6 ATP. În acest sezon, Federer nu a ajuns în nicio finală în primele patru luni ale anului, lucru care nu i s-a mai întâmplat din 1999. De altfel, pe parcursul întregului an nu a reușit să câștige decât un singur turneu, la Halle, unde îl învinge în finală pe Youzhny. Tot la Halle a jucat și la dublu, făcând pereche cu bunul și vechiul prieten, Tommy Haas. Totuși, victoria de la Halle devine una și mai importantă, ținându-se cont de faptul că Federer îl egalează pe John McEnroe la numărul de turnee câștigate în Open Era. Din păcate, forma de la Halle nu a putut fi menținută de Federer și în turneul de Mare șlem de la Wimbledon, acesta suferind una dintre cele mai urâte înfrângeri, fiind învins de Sergiy Stakhovsky în turul al doilea. Această înfrângere nu numai că a întrerupt recordul de 36 consecutive sferturi de finală jucate la turneele de Mare șlem, dar i-a adus și părăsirea topului primilor patru jucători, pentru prima oară din iulie 2003 și până la acea dată. Pe timpul verii, Federer a experimentat diverse modele de rachete de tenis, voind să adauge mai multă forță și stabilitate în loviturile sale. De exemplu, la open-ul german a folosit o rachetă Wilson de 98 de inch, cu 8 inch mai mare decât racheta pe care o folosise până atunci, un Wilson Pro Staff 6.1 90 BLX. Revine la racheta inițială pentru tot restul sezonului, suferind înfrângeri timpurii la Hamburg și Gstaad din cauza problemelor cauzate de durerile de spate. Joacă totuși finala de la Basel, fiind învins de Juan Martín del Potro în trei seturi. Cu această ocazie recunoaște că a greșit atunci când a participat la unele turnee, în loc să încerce să se recupereze total. Cea mai interesantă veste vine la sfârșitul lunii decembrie, când Federer anunță începutul unei colaborări cu idolul său din copilărie, Stefan Edberg, acesta devenindu-i co-antrenor alături de Severin Lüthi.

În 2014, Federer începe anul cu diverse schimbări de rachetă între 95 și 100 inch. La Australian Open, Federer îi învinge pe Jo-Wilfried Tsonga și Andy Murray, atingând a 11-a semifinală consecutivă la Melbourne, înainte de pierde la Rafael Nadal trei seturi. Câștigă al șaselea turneu de la Dubai, după ce îl învinge în finală pe Tomáš Berdych. Joacă finala la Indian Wells, dar pierde în fața lui Novak Djokovic in setul decisiv, la tie-break. De asemenea, pierde finala de la Monte Carlo în fața lui Stan Wawrinka. La Halle câștigă al șaptelea turneu, după o finală contra lui Alejandro Falla. La Wimbledon, Federer joacă a 9-a finală, dar este învins de Djokovic după un meci epic de cinci seturi. Atinge și finala de la masters-ul canadian, dar este învins de Jo-Wilfried Tsonga. La masters-ul de la Shanghai, îl învinge pe Djokovic în semifinală, întrerupând astfel seria de 28 meciuri consecutive câștigate de sârb pe tărâm chinezesc. În finală îl învinge pe Gilles Simon, capturând, astfel, al 23-lea titlu la turneele masters. Victoria îl readuce pe elvețian pe locul doi în lume. Urmează victoria de la turneul indoor din Elveția, unde câștigă finala și, totodată, al 82-lea titlu din carieră. La Turneul Campionilor pierde finala în fața lui Dkokovic prin nepezentare, absența fiind cauzată de durerile de spate. Se reface în scurt timp și termină anul în forță, câștigând Cupa Davis cu echipa Elveției, după un meci contra lui Richard Gasquet.

În 2015, Federer începe sezonul cu turneul de la Birsbane, învingându-l în finală pe canadianul Milos Raonic și devenind, totodată, al treilea jucător din Open Era care depășește numărul de 1000 de meciuri câștigate. Își apără titlul de la Dubai, după o victorie în fața lui Djokovic, strângând în palmares 7 titluri la acest turneu. Djokovic își va lua revanșa mai târziu, învingându-l pe Federer în finala de la Indian Wells. Federer participă pentru prima oară la turneul pe zgură de la Istanbul și reușește să se impună în finală în fața lui Pablo Cuevas. Reușește să ajungă și în finala masters-ului de la Roma, dar pierde în fața lui Djokovic. Începe sezonul de iarbă cu turneul de la Halle, pe care îl și câștigă. La Wimbledon ajunge până în finala, pierzând în fața lui Djokovic în patru seturi. La masters-ul de la Cincinnati trece de Murray și Djokovic, câștigând turneul pentru a șaptea oară. La US Open, ajunge până în finală, fără să piardă un set, dar în ultimul act este din nou învins de Djokovic. Câștigă turneul de la Basel, în fața lui Nadal, fiind a șaptea oară când este victorios la acest turneu. Pierde finala de la Turneul Campionilor, după două seturi, în fața lui Djokovic. În decembrie, Federer se desparte de unul dintre antrenorii săi, și anume de Stefan Edberg. Alături de antrenorul activ, Severin Lüthi, va sosi un nou antrenor, croatul Ivan Ljubicic.

În 2016, Federer a avut un an foarte dificil, din cauza problemelor de sănătate. Începe sezonul cu turneul de la Brisbane, dar pierde în finală în fața lui Raonic. Ajunge în semifinală la Australian Open, iar după ce pierde în fața lui Djokovic, se operează la genunchi, având probleme la menisc. Revenirea sa în competiții este întârziată și de un virus stomacal. Revine, până la urmă, la Monte Carlo, dar pierde în sferturi în fața lui Tsonga. Se retrage de la turneul de la Madrid din cauza durerilor de spate, iar apoi se retrage și de la Roland Garros. Cu această ocazie se întrerupe șirul său de 65 de participări consecutive de turneele de Mare Șlem. Se reîntoarce și participă la Wimbledon, pierzând în semifinală în fața lui Milos Raonic. Problemele de sănătate îl vor forța să se retragă de la Jocurile Olimpice și de la toate turneele din restul sezonului, dorind să se refacă în totalitate pentru sezonul din 2017.

În 2017, după o absență de șase luni din cauza unor dureri la un genunchi, Roger Federer a revenit pe terenul de tenis la Cupa Hopman. Fiind o competiție mixtă, Federer a făcut echipă cu Belinda Bencic, reprezentând Elveția.^[24] Ca echipă, ei au reușit să ajungă până în semifinala turneului unde au pierdut contra echipei Franței, formată din Kristina Mladenovic și Richard Gasquet. Următorul turneu la care a participat a fost Australian Open. Aici reușește să-i învingă pe jucătorii de top 10 Tomáš Berdych și Nishikori pentru a atinge sferturile de finală. Apoi îl învinge pe Mischa Zverev, ceea ce îl face pe Federer să devină cel mai vârstnic jucător care atinge o semifinală de Mare șlem după Jimmy Connors în 1991. În semifinală îl învinge pe bunul său prieten, Wawrinka, în cinci seturi, devenind astfel cel mai vârstnic jucător care joacă o finală după Ken Rosewall în 1974 și Mal Anderson (1972). Federer îl învinge în finală pe marele său rival, Nadal, după ce Nadal a condus cu 3-1 la jocuri în setul decisiv. Cu această victorie, Federer atinge cota de 100 de meciuri jucate la turneul australian. Totodată, devine cel mai vârstnic jucător care câștigă o finală de turneu de Mare șlem, după Rosewall în 1972. După un "scurtcircuit" la turneul de la Dubai, pierzând în fața nr. 116 în lume, Evgeny Donskoy, Federer își continuă revenirea de vis și câștigă masters-ul de la Indian Wells, după ce trece din nou de Nadal în turul al patrulea și de Stan Wawrinka în finală. Este al 25-la turneu masters pe care îl câștigă și al 90-lea titlu din carieră. După acest turneu revine pe locul 6 în lume. Federer a cucerit apoi titlul și la Miami, după ce a obținut a treia victorie din 2017 în fața lui Rafael Nadal în două seturi (6-3, 6-4), urcând pe locul 4 în clasamentul ATP. După un început de an formidabil, Federer decide să se retragă de la toate turneele desfășurate pe zgură, cu excepția turneului de Mare șlem de la Roland Garros. Ulterior, pe 15 mai, anunță că nu va participa nici la Roland Garros, din cauza faptului că nu este 100% pregătit și nu dorește să riște o accidentare care să-i pericliteze cariera.