Childeric I (n. 436 d.Hr. – d. 481 d.Hr., Tournai, Valonia, Belgia) a fost regele merovingian al francilor salieni din 457 până la moartea sa.

I-a succedat tatălui său Merovech (Latinizat Meroveus sau Merovius) ca rege, în 457 sau 458. Împreună cu războinicii săi franci, și-a stabilit capitala la Tournai, pe pământurile primite în calitate de foederatus al romanilor, și, pentru un timp, a păstrat pacea cu aliații săi.

În jurul anului 463, în Orléans, împreună cu generalul roman Aegidius, care își avea baza la Soissons, i-a înfrânt pe vizigoți, care doreau să își extindă teritoriul pe malurile râului Loara. După moartea lui Aegidius, el l-a ajutat în primul rând pe Comes ("contele") Paul de Angers, împreună cu armată mixtă de galo-romani și franci, învingându-i pe goți și luând pradă de război. Odoacru a ajuns la Angers dar Childeric a sosti în ziua următoare, și o bătălia a avut loc. Contele Paul a fost ucis, iar Childeric a ocupat orașul. Childeric, după cucerirea orașului Angers, a urmat o bandă de războinici saxoni către insulele de la vărsarea Loarei în Oceanul Atlantic și i-a masacrat acolo. Schimbând alianțele, i s-a alăturat lui Odoacru, după cum susține Gregor de Tours, pentru a opri o armată de alemani care voiau să invadeze Italia.

A murit în 481 și a fost îngropat la Tournai, lăsând în urmă un fiu Clovis, care a devenit apoi rege al francilor.